Cu sinceritate va spun, că deşi la unii numărătoarea inversă a început, la mine, NU! Spiritul conservator din mine îmi dictează că sărbătorile de iarnă încep în 6 Decembrie, poate pentru că e şi data la care se aprind luminile bradului de Crăciun din Piaţa Sfatului Braşov.

1. Crăciun cu fast, sau fără?

Crăciun cu spirit, zic eu... Mă îndoiesc că frumuseţea Crăciunului stă doar în mărimea bradului, în numărul de luminiţe , în decoraţiunile cu urşi Cola sau văcuţe Milka (deşi în urmă cu vreo 2-3 ani au decorat centrul istoric al Braşovului în roşu şi albastru, lipsea doar un panou cu „Haide, Steaua!” şi m-aş fi simţit ca pe stadion ). Crăciunul vine cu acel sentiment de împlinire, cu miros de vin fiert, de scorţişoară, de cozonac sau kurtos kalasc. Crăciunul vine atunci când orga Bisercii Negre din Braşov se scutură de praf şi face conştiincioasă repetiţii, când toţi oamenii par se se adune în Piaţa Sfatului ca atraşi de un magnet invizibil (cred că şi vinul fiert are partea lui de vină).

Braşovul nu este nici Praga, nici Viena, nici vreo altă capitală renumită în târgurile de Crăciun, dar este oraşul meu, este locul unde m-am născut, am crescut şi m-am dezvoltat ca OM şi va fi întotdeauna frumos (lăsând modestia la o parte, şi noi suntem frumoşi).

Mie americanii îmi par imaturi când se iau la întrecere în decoraţiuni. Sunt frumoase, nu contest, dar nu la asta se reduce Crăciunul. La Biserica Neagră din Braşovintrarea ar fi mutilată dacă , cu excepţia unei coroane frumoase de brad ornată cu funde roşii, ar pâlpâi mii de beculeţe (brrrr, mi se ridică părul pe ceafă).

2. Crăciunul împreună

An de an, în zilele de la deschiderea oficială a sărbătorilor de iarnă până la finalul lor, de fiecare dată când ajung în centru, mă întâlnesc cu atât de mulţi oameni pe care îi cunosc încât am impresia că e o petrecere între amici. Da, ăsta e spiritul Crăciunului, nu contează că vii cu umerii îndoiţi de problemele de la serviciu (sau de altă natură), când vezi toată lumea fericită, când auzi muzica, intri fără să îţi dai seama într-o stare de fericire molipsitoare. Nu vei atinde Nirvana (atenţie, nu se fumează „iarbă”!), dar îţi vei încarcă bateriile. Asta da timp liber şi distracţie în Braşov... Dacă ţi-a inghetet nasul (e semn că nu ai băut suficient), te poţi retrage liniştit în apropiere, baruri şi restaurante în centrul vechi Braşov sunt pe alese (ca să nu spun din poartă în poartă). Şi dacă vinul ţi-a creat aciditate, margi cătinel la „Gaura dulce”, situată mereu în acelaşi loc, la „Fundul Cerbului”. Dacă crezi că ar trebui să fii cât mai aproape de o staţie de autobuz (nu îndrăznesc să spun de ce) ai putea alege restaurante lângă Livada Poştei Braşov, sau mai bine un bar, cum ar fi Festival '39, e printre preferatele mele.

3. „Shoping-ul” – între distracţie şi teroare

Sunt femeie, iubesc cumpărăturile, dar în preajma Crăciunului, le detest. Spun asta cu toată ura pe care sunt capabilă să o adun, urăsc toată agitaţia asta fără rost. Crăciunul nu înseamnă umplerea frigiderului, nu înseamnă să-ţi cumperi ultimul model de televizor sau telefon, să le cumperi celor dragi lucruri inutile că te-a luat valul. Anul ăsta m-am deşteptat. Am comandat din timp (on line) şi chiar dacă termenul de livrare la „free shipping” este între 45 şi 60 de zile, tot ajung cadourile. Nici cu gătitul nu mă complic în mod deosebit: o seară mănânc la mama, una la soacră, una la naşi şi mai sunt şi vreo 2-3 prieteni care nu pot mânca tot ce au gătit. Nu va aşteptaţi să fac cozonac sau alte prăjituri (voi face nişte prăjiturele cu spiriduşul meu de 5 anişori, dar asta pentru a ne distra, nu garantez că se va putea mânca rezultatul final). Ce se va întâmpla cu acele cafenele şi cofetării lângă Piaţa Sfatului Braşov, vreţi să dea faliment? Eu susţin economia braşoveană, asigur locuri de muncă!

4. Curăţenia de Crăciun

Ce este cu nebunia asta cu curăţenia? Păi, ce? Nu facem curat decât la Paşti şi la Crăciun? Toată lumea scutură (una abia a şters geamurile, că cea de deasupra ei scutură pledul pe care probabil doarme câinele; să vezi ce dialog „spiritual” se încinge), toată lumea spală perdele, scoate din lulapuri, pune la loc, mută canapelele... Nebunie! Uşor fraţilor, Moşul nu-şi trece degetul arătător pe rama tabloului (poate doar soacră’ta). Mai bine ies în oraş, piciul meu abia aşteaptă.

Fiecare vedem Crăciunul prin prisma sufletului, a educaţiei primite. Să nu ne obosim cu nimicuri şi să uităm de partea frumoasă, de bucurie, de dăruire.

Vă doresc sărbători liniştite şi înţelepte!