Localitatea Sinca este atestata documentar din anul 1291. In anul 1762 au avut loc doua evenimente importante care au dus la scindarea comunitatii romanesti din Sinca. Primul a fost ordinul imparatesei Maria Tereza ca romanii din Ardeal sa treaca la catolicism. Al doilea a fost infiintarea regimentelor de graniceri, ale imperiului Austriac.

In urma acestor evenimente, 88 de familii din Sinca au hotarat sa-si paraseasca casele si sa se retraga in padurile situate in amonte pe valea Sincii. S-au oprit in aceste paduri la circa 9 km de vatra vechiului sat si s-au asezat in jurul unei manastiri ortodoxe situate pe dealul "Ghie".

Incet incet au inceput sa defriseze padurile si au infiintat vatra unui nou sat pe care l-au numit Sinca Noua. Aceste familii au pierdut casele si toata averea pe care o aveau in vechiul sat (cu exceptia la ce si-au pus in carute cand au plecat), dar si-au pastrat credinta ortodoxa si nu au participat la regimentul de graniceri.

In Sinca, care de atunci a devenit Sinca Veche, au ramas 4 familii, cele mai bogate din sat-Balan, Barsan, Strambu si Urs, care nu s-au indurat sa-si lase averile si sa plece. Acestia au trecut la religia greco-catolica si s-au inscris in regimentul de graniceri.

Localitatea Sinca Noua a fost cea mai mare comunitate romaneasca din Tara Fagarasului. Localitatea a avut statutul de comuna pana in 1968. Atunci, datorita refuzului localnicilor de a intra in colectiv, comuna a fost desfiintata si a devenit sat al comunei Poiana Marului. Datorita marilor diferente dintre cele doua localitati (Sinca Noua are modul de organizare specific T)