De ce autoarea poloneză Magda Fertacz (tradusă în limba română de către Luiza Săvescu) a ales titlul piesei sale, publicate în 2005, după numele acestei băuturi? Poate pentru că, aşa acum spune criticul polonez, Piotr Gruszczyński:

    „În textele lui Fertacz pândeşte cel mai grav dintre pericole, imposibil de ocolit: capcana existenţei, inexorabilă şi implacabilă.”

Autoarea face o vivisecţie a unei crize de identitate, criză a unei generaţii crescută în stereotipia de gândire impusă de comunism şi aruncată în haosul unei lumi ce încă se caută, şi care amputează suflete, prin agresivitate şi incoerenţă. Prinsă claustrofob între pereţii unui trecut strivitor, prin opacitate, şi al unui viitor la fel de strivitor, prin lipsă de orizont, eroina alege căderea liberă, aruncarea în gol.
O pedeapsă pentru neputinţa celorlalţi, dar, mai ales, o pedeapsă pentru propria neputinţă. Eliberarea nu vine de niciunde şi nicicum, nici măcar din moarte... Pata roşie pe rochia albă de mireasă – gestul suicid are loc în ziua nunţii – este metafora ce defineşte existenţa unei generaţii întregi...

Prezentat sub forma unui spectacol-lectură, în programul ediţiei 2011 a Festivalului de Dramaturgie Contemporană, piesa Absint a prins acum conturul unui spectacol, sub semnătura regizorului Claudiu Goga.
Din distribuţie fac parte: Iulia Popescu, Viorica Geantă Chelbea, Mihai Bica, Marius Cordoş, Demis Muraru, Ciprian Mistreanu.
Scenografia îi aparţine Liei Dogaru.