Deși Brașovul ne atrage în special pentru frumusețea sa deosebită, accentuată iscusit de arhitectura inedită și localurile cu iz de capitală europeană din perioada interbelică, ceea ce aduce greutate acestui oraș misterios este conservarea tradițiilor și obiceiurilor locale strămoșești. Fiecare poiană, fiecare clădire veche, fiecare paradă sau eveniment pe care le putem admira de sărbătorile locale, în centrul orașului și nu numai, ne transpune într-o lume ca de poveste, aproape mitică.

            Cele mai bine păstrate obiceiuri sunt cele din perioada sărbătorilor de iarnă, când tinerii colindători cutreieră străzile înzăpezite ale bătrânului oraș, iar femeile credincioase așază colaci aburinzi pe mesele bisericilor ce străjuiesc ca niște fortărețe falnicul Brașov. De cele mai multe ori, obiceiurile dintre cele mai vechi se mai respectă cu strictețe în satele din jurul orașului, unde rânduiala este literă de lege chiar și astăzi. Astfel, vom surpinde cum brașovenii de la sate și nu numai, adună în ajunul Crăciunului tot ce au dat împrumut cunoscuților, sperând astfel că îi va găsi noul an cu toată agoniseala în casă și că sărbătorile vor fi astfel, îmbelșugate.

          Tot în acestă zi, pe 24 Decembrie, brașovenii se pregătesc de ieșirea din post; tradiția spune că dacă distanța dintre postul Crăciunului și cel al Paștelui este mare, anul va fi mult mai bogat și fructuos. Tradiția spune că este mare ghinon să împodobești bradul de Crăciun mai devreme de 24 decembrie, la fel cum tot nenoroc aduce și ornarea acestuia după miezul nopții al aceleiași zile. Adesea, se împodobesc brazii din curte, atârnându-se de crengile lor vânjoase colaci și globuri pictate manual de artizani.

            Brașovenii cred că dacă te împaci până de Crăciun, cu toți cei cărora le porți ranchiună, vei avea ani liniștiți. Femeile de pe meleaguri brașovene folosesc această zi ca prilej pentru a se spăla cu apa în care au așezat o nucă și un ban de metal, pentru a deveni și mai frumoase în anul ce urmează. Gospodarii au și ei superstițiile lor, în ajun de Crăciun adunând laolată uneltele cu care lucreză pământul, considerând că astfel vor avea mai mult spor în anii viitori. Tot în această zi, sătenii așează o potcoavă într-o găleată cu apă, din care va bea cel dintâi gospodarul casei și care va adăpa apoi vitele, considerându-se astfel că ele vor deveni tari ca fierul; găinilor, pentru a face ouă din abundență, li de dă hrană din sită.

            Un alt obicei este curățarea hornurilor, a căror cenușă se va colecta și așeza la rădăcinile pomilor fructiferi, pentru ca aceștia să rodească în anii ce vor veni. În ceea ce privește obiceiurile alimentare, descoperim că în zona Brașovului se consideră că alimentul cel mai important este grâul, păstrătorii de obiceiuri nemâncând altceva până când nu gustă o lingură de grâu fiert, la masa de Crăciun. Se consideră că o masă așa cum trebuie este necesar să aibă 12 feluri de mâncare, prin raportare la numărul de apostoli prezenți la cina cea de taină.

            Un alt obicei întâlnit în Ardeal este privegherea în noaptea de ajun, moment în care se așează pe masă un colac în care a fost înfipt un cuțit; masa este lăsată întinsă peste noapte și focul aprins în sobe până dimineața. La oraș, între obiceiurile care încă dăinuie amintim mersul cu capra, cu turca, colindatul, ieșitul cu steaua și bineînțeles, participarea la slujbele ce au loc în toate bisericile, în perioada nașterii Domnului. An de an, pe străzile din Brașov răsună bătaia tobelor din piele de capră și strigările colindătorilor veseli ce dau culoare sărbătorilor mai mult decât pitorești.

Este un bun prilej să ne reamintim de rădăcinile noastre și să celebrăm frumusețea cu care ne învăluie tradițiile păstrate de ai noștri strămoși, străbuni și bunici, transmise din generație în generație, fără tăgadă.